joi, 1 octombrie 2009

Purgatorio

totul s-a suspendat in timp ce tu ai clipit o data:

albina tocmai si-a scos profetic acul din carnea mea
dupa ce lacom si-a lasat laptele negru trasnparent sa
ma inunde.

Cosul pieptului tocmai s-a spart acustic de betonul
neprimitor si secvential, blocandu-ti tie ultima
respiratie ca o iubire inchipuita.

Gloantele dublau pistolul in timp ce tu incercai sa
te dedublezi sa mai incerci sa tragi o data, cu
sansele pe care le-ai strans de la prietenii mult mai
norocosi decat tine, dar punctele de echilibru au
fost restabilite de sistemul de gauri din tine- vei
invata sa te misti din nou cu noul corp neatragator
si gaurit, dar pe o muzica total nepotrivita.

inghititura asta a fost altfel: a ocolit toate
organele pana a ajuns la esenta, unde a curs ascutit
si hypersensibil...inca mai curge, curge intr-un
singur punct de un infinit de ori intr-o singura
secunda pentru totdeauna acum.
///

Apoi a clipit din nou.

Totul s-a repetat, insa mult mai lent si mai
sectional, astfel incat fiecare episod a devenit
episodic in fiecare secunda, fara sa se suprapuna,
abtinandu-se de la un final fix.

da-ti-mi 8/ 1/2 ca sa va dau rest.

vineri, 4 septembrie 2009

Ego is a Pay pal

All the possible worlds undone
All the loves ignorantly unfelt
All the true-eye discourses unsaid
All the beautiful children unborn
All the light needed in the darkest place unreleased
All the story-telling bodies untouched
All the unnecessary wars unstopped
All the elevating places unseen
All the divine rhythms undanced
All the wild wounds uncovered
All the wonderful self unloved

All in all: untrue but real.

miercuri, 5 august 2009

Sinonime posesive

Cainii- sfasietor, porumbeilor
Norii- bruscati roz, cerului
Inima- rosu intunecat, vointei
Copiii- dulce apasat, parintilor
Gandacii- fals apocaliptic, colturilor
Vantul- rosu aprins, obrajilor
Limba- familiar arcuit, gurii
Somnul- regizat episodic, viselor
Ochii- nedrept dedicat, inimii
Mana- intentionat zgariat, gestului
Marea- invers proportional, cerului
Gura- aleatoriu aleasa, adevarului
eu, tie
tu, mie

luni, 19 ianuarie 2009

florile astea cresc de sus in jos

Stiu exact ce culoare avea, cu al cui miros semana. Putea construi in jurul ei o intreaga lume, cu comportamente intregi, cu cafele baute pana la zat (si zatul), cu propozitii terminate, cu manecile egale la toate bluzele, cu cutii de pizza terminate, cu priviri care tineau cu toate degetele, strans, bataile de inima pe fuga, cu vacante traite pana la ultimul cearceaf impersonal de hotel, cu biletele pregatite pentru fiecare zi (speciala sau nu), cu timp indeajuns pentru taceri prevazute, cu miscari nenumarate perfect pentru extaz sau orice interpretare a lui, cu palme promise, cu urlete cazute la timp, cu melodii care sa uneasca pieptul cu oricare ureche de-a lui, cu cartile pe masa, fara dealer, cu segmente congruente intre dintii lor si limba, cu limite controlabile si bine intentionate, cu totul in afara, nu pe langa, ci langa langa langa.
In schimb, tamplele au pazit intotdeauna piciorul scaunului si fata comunica permanent cu pulsul sintetic al mochetei.
Ce chestie si acceleratia gravitationala!