Îţi arăt cum să mă vrei. Îţi desenez totul cu miere. Nu ca să înţelegi-liniile de miere se vor contopi reprede şi cu poftă şi ţie nu îţi va rămâne decât cantitatea ideală pentru ceaiul tău negru. Ţi-aş desena ca să mă distrez şi eu. Mai bine ştii să te joci când dormi, dar şi atunci, ţin să te anunţ, eu îţi aranjez mâinile în paralel şi tu începi să zbori sau să te arunci în iarba de la bunici din grădină. Îţi ridic uneori picioarele în sus (să ştii că tu sforăi, nu eu, degeaba mă întărâţi-ce-i drept, eu nu prea mai dorm)şi mă distrez. Încep să le mişc în cele mai caraghioase direcţii. Săptămâna trecută, de exemplu, mi-ai spus că eşti fericit, ai visat că mergeai pe bicicletă, la circ, şi cumva, bicicleta avea patru roţi pe care le stăpâneai perfect şi săreai pe sârme paralele cu ea... Tot atunci mi-ai repreoşat că de la o vreme fac cafeaua prea tare şi că mai bine aş cumpăra din aia la plic. Plus, beau mult prea multă. "La ce torni atâta cafea în tine?" Eu m-am făcut că nu mai avem zahăr în zaharniţă şi m-am urcat pe scaun să caut în dulapul de sus. Te-am întrebat ce crezi că vei visa la noapte. Mi-ai răspuns că măcar atâta secret poţi avea şi tu faţă de mine.
Îţi spun eu ce: vei juca tenis cu Nadal. Nu ştiu cine va câştiga, dar în finală vei fi sigur! Ah, nu mai avem cafea în casă, nici măcar o linguriţă vărsată pe masă.
