Cainii- sfasietor, porumbeilor
Norii- bruscati roz, cerului
Inima- rosu intunecat, vointei
Copiii- dulce apasat, parintilor
Gandacii- fals apocaliptic, colturilor
Vantul- rosu aprins, obrajilor
Limba- familiar arcuit, gurii
Somnul- regizat episodic, viselor
Ochii- nedrept dedicat, inimii
Mana- intentionat zgariat, gestului
Marea- invers proportional, cerului
Gura- aleatoriu aleasa, adevarului
eu, tie
tu, mie
[azi gasesc in CUTIA POSTALA ceasuri, umerase, cesti de cafea, premii de la concursuri la care tatal meu ne inscrie in fiecare iarna]
miercuri, 5 august 2009
luni, 19 ianuarie 2009
florile astea cresc de sus in jos
Stiu exact ce culoare avea, cu al cui miros semana. Putea construi in jurul ei o intreaga lume, cu comportamente intregi, cu cafele baute pana la zat (si zatul), cu propozitii terminate, cu manecile egale la toate bluzele, cu cutii de pizza terminate, cu priviri care tineau cu toate degetele, strans, bataile de inima pe fuga, cu vacante traite pana la ultimul cearceaf impersonal de hotel, cu biletele pregatite pentru fiecare zi (speciala sau nu), cu timp indeajuns pentru taceri prevazute, cu miscari nenumarate perfect pentru extaz sau orice interpretare a lui, cu palme promise, cu urlete cazute la timp, cu melodii care sa uneasca pieptul cu oricare ureche de-a lui, cu cartile pe masa, fara dealer, cu segmente congruente intre dintii lor si limba, cu limite controlabile si bine intentionate, cu totul in afara, nu pe langa, ci langa langa langa.
In schimb, tamplele au pazit intotdeauna piciorul scaunului si fata comunica permanent cu pulsul sintetic al mochetei.
Ce chestie si acceleratia gravitationala!
In schimb, tamplele au pazit intotdeauna piciorul scaunului si fata comunica permanent cu pulsul sintetic al mochetei.
Ce chestie si acceleratia gravitationala!
miercuri, 23 iulie 2008
It's a face, not a museum!
Ceva inuman si antifeminin o oprea sa isi transforme fata intr-o piata de larg consum al emotiilor. Constructia im-pielitat fina a fetei era agatata de un scelet metalic si colturos. Toate tentativele de zambet erau absorbite la nivelul doi al intrepatrunderii schelelor metalice faciale. Era o fata deconstruita perfect. O schita perfect coerenta: folosea toate elementele banale ale unei fete: avea pana si ochi frumosi (dar stersi si inexpresivi)pierduti in logica calculului unghiurilor si a mutatiilor irisului.
Exista doar pentru a face in ciuda aerului care se consuma pana se izbea de conturul fetei. Nu avea nimic mai bun de facut decat sa absoarba cat mai multa privire pentru a o face pierduta. Limitatorul de situatie perfect. Practic inexistent, fizic astringent!
Exista doar pentru a face in ciuda aerului care se consuma pana se izbea de conturul fetei. Nu avea nimic mai bun de facut decat sa absoarba cat mai multa privire pentru a o face pierduta. Limitatorul de situatie perfect. Practic inexistent, fizic astringent!
marți, 27 mai 2008
The Illustrator & The...
Îţi arăt cum să mă vrei. Îţi desenez totul cu miere. Nu ca să înţelegi-liniile de miere se vor contopi reprede şi cu poftă şi ţie nu îţi va rămâne decât cantitatea ideală pentru ceaiul tău negru. Ţi-aş desena ca să mă distrez şi eu. Mai bine ştii să te joci când dormi, dar şi atunci, ţin să te anunţ, eu îţi aranjez mâinile în paralel şi tu începi să zbori sau să te arunci în iarba de la bunici din grădină. Îţi ridic uneori picioarele în sus (să ştii că tu sforăi, nu eu, degeaba mă întărâţi-ce-i drept, eu nu prea mai dorm)şi mă distrez. Încep să le mişc în cele mai caraghioase direcţii. Săptămâna trecută, de exemplu, mi-ai spus că eşti fericit, ai visat că mergeai pe bicicletă, la circ, şi cumva, bicicleta avea patru roţi pe care le stăpâneai perfect şi săreai pe sârme paralele cu ea... Tot atunci mi-ai repreoşat că de la o vreme fac cafeaua prea tare şi că mai bine aş cumpăra din aia la plic. Plus, beau mult prea multă. "La ce torni atâta cafea în tine?" Eu m-am făcut că nu mai avem zahăr în zaharniţă şi m-am urcat pe scaun să caut în dulapul de sus. Te-am întrebat ce crezi că vei visa la noapte. Mi-ai răspuns că măcar atâta secret poţi avea şi tu faţă de mine.
Îţi spun eu ce: vei juca tenis cu Nadal. Nu ştiu cine va câştiga, dar în finală vei fi sigur! Ah, nu mai avem cafea în casă, nici măcar o linguriţă vărsată pe masă.
Îţi spun eu ce: vei juca tenis cu Nadal. Nu ştiu cine va câştiga, dar în finală vei fi sigur! Ah, nu mai avem cafea în casă, nici măcar o linguriţă vărsată pe masă.
vineri, 25 ianuarie 2008
Dream Rehearsal
Take all in, all the sunshine-s, all the smoke, all, as long as is still warm. Make it all up and down for the next floor. No need to ring the bell.The house burned down while you were shopping snakes. That won't help, by the way. It's just you and the trains on the rail: you're in between stations Gone and Stay if you don't care...If someone grabs you're hand, don't worry, it's not even his real hand. Hand it over to some stranger: he'll know what to do before you close you're eyes!Try to cross the whole city in one moment. I never said you will still breath. Make all the contacts you always wanted in the cities you thought you'd find happiness on every women face. You shoud rest now. The dreams are yet to come.
sâmbătă, 8 decembrie 2007
every body-freeze!
3,5,7,13(in afara testelor de inteligenta)...Numarul lor crestea. Eu nu banuiam nimic. Eram de partea cealalta. Curand, erau unii peste altii, diferiti, dar orintati inainte. Usa de la intrare a inceput sa nu isi mai accepte conditia statica si zgariata(Alina+Kornell). Pana sa imi dau seama erau tot atatia inauntru cati afara. Au inceput sa se imbulzeasca(eu incepeam sa ma topesc lung). Am vrut sa le fac loc, dar nu mai era. Cazul. Real.
luni, 5 noiembrie 2007
unu din doi
Intensitatea intunericului e de fapt concentrarea a mii de miscari. Nu neaparat ample, nu neaparat. S-au aliniat cel putin 20 de persoane cu tenta masculina si la acelasi semnal s-au apucat sa tarasca prin densitate cate o faptura feminina. Traseul era invatat dinainte, desi nu era acelasi a nicio pereche, nimeni nu uita nimic. Astfel reuseau sa pastreze constanta intensitatea intunericului. Orice pas gresit sau in plus, orice mana ridicata de doua ori mai mult decat un picior, o viteza incarcata cu prea multa lumina stinsa, ar fi modificat tot. Intunericul ar fi devenit mai transparent, ai fi putut incepe sa vezi prin el, in unele locuri ar fi avut mici scapari (gauri/pete) de lumina. Cel mai probabil, abia atunci ar incepe sa ti se faca frica de intuneric. Ar fi forma stricata a intunericului. Cu prima ocazie cand vezi intunericul, incearca sa-l apesi cu degetul, daca iti raspunde si opune rezistenta, coregrafia continua. Daca nu, poti chema preventiv salvarea…cineva nu e bine.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)