(no es) un tango mas...

Azi invatam sa folosim butonul [undo], direct aplicat pe viata noastra. [Undo] superstitii: piece by piece ( e si o melo lina si demolatoare de la Feeder). am zis ca e cazul sa nu mai fac pasi caraghiosi (cel putin nu din motivul care urmeaza) in periplul meu pe trotuar (suna a lampadar sau a clestar...in orice caz nu te trimite cu gandul la un spatiu dur unde unii isi mai scapa sangele/altele din mers). Renuntarea la a fi atenta la harta inchipuita pe care talpile tin cu tot dinandinsul sa o respecte. Fara linii. si ce daca linia clara din fata mea e facuta parca din lame si s-ar putea sa-mi despice papucii, iar azi parca ar semana cu o promisiune de elctroshock- e doar o crapatura in asphalt! Ca bine zicea filmul, i will "walk the line" si mai voi orienta un pic mai sus...oare gardurile nu au ceva de spus in unduirile lor metalice sau lemnoase? Mda..e ca si cum as renunta la o parte de copilarie/iluzie datatoare de viata...si totusi merita incercat....sunt curioasa ce ramane peste vreo 100 de posturi ("high hopes :-))...