R:Gustul neputinţei
Într-un an uitat cu desăvârşire, o parte din oamenii vinului au căzut adânc şi interminabil.
S-au trezit toţi agăţaţi inegal de rafturile unei biblioteci imense cu rafturi de lamă şi cu o poftă febrilă de ascensiune. Pe măsură ce înaintau rămâneau fără buricele degetelor şi abisul ce-i ameţea căpăta o nuanţă fluidă de roşu-sângeriu. De speriat era faptul că nu puteai distinge nici măcar un sunet-abisul absorbea totul în exact momentul producerii. De aici istoriile sunt diferite. 2500 de oameni au avut ocazia să trăiască câte un moment (nu mai mult) de fericire extremă şi insuportabilă. Abisul nu a scos o vorbă.
Cealaltă parte a oamenilor vinului nu au existat decât la început.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu