The Illustrator & The...

Îţi arăt cum să mă vrei. Îţi desenez totul cu miere. Nu ca să înţelegi-liniile de miere se vor contopi reprede şi cu poftă şi ţie nu îţi va rămâne decât cantitatea ideală pentru ceaiul tău negru. Ţi-aş desena ca să mă distrez şi eu. Mai bine ştii să te joci când dormi, dar şi atunci, ţin să te anunţ, eu îţi aranjez mâinile în paralel şi tu începi să zbori sau să te arunci în iarba de la bunici din grădină. Îţi ridic uneori picioarele în sus (să ştii că tu sforăi, nu eu, degeaba mă întărâţi-ce-i drept, eu nu prea mai dorm)şi mă distrez. Încep să le mişc în cele mai caraghioase direcţii. Săptămâna trecută, de exemplu, mi-ai spus că eşti fericit, ai visat că mergeai pe bicicletă, la circ, şi cumva, bicicleta avea patru roţi pe care le stăpâneai perfect şi săreai pe sârme paralele cu ea... Tot atunci mi-ai repreoşat că de la o vreme fac cafeaua prea tare şi că mai bine aş cumpăra din aia la plic. Plus, beau mult prea multă. "La ce torni atâta cafea în tine?" Eu m-am făcut că nu mai avem zahăr în zaharniţă şi m-am urcat pe scaun să caut în dulapul de sus. Te-am întrebat ce crezi că vei visa la noapte. Mi-ai răspuns că măcar atâta secret poţi avea şi tu faţă de mine.
Îţi spun eu ce: vei juca tenis cu Nadal. Nu ştiu cine va câştiga, dar în finală vei fi sigur! Ah, nu mai avem cafea în casă, nici măcar o linguriţă vărsată pe masă.

Dream Rehearsal

Take all in, all the sunshine-s, all the smoke, all, as long as is still warm. Make it all up and down for the next floor. No need to ring the bell.The house burned down while you were shopping snakes. That won't help, by the way. It's just you and the trains on the rail: you're in between stations Gone and Stay if you don't care...If someone grabs you're hand, don't worry, it's not even his real hand. Hand it over to some stranger: he'll know what to do before you close you're eyes!Try to cross the whole city in one moment. I never said you will still breath. Make all the contacts you always wanted in the cities you thought you'd find happiness on every women face. You shoud rest now. The dreams are yet to come.

every body-freeze!

3,5,7,13(in afara testelor de inteligenta)...Numarul lor crestea. Eu nu banuiam nimic. Eram de partea cealalta. Curand, erau unii peste altii, diferiti, dar orintati inainte. Usa de la intrare a inceput sa nu isi mai accepte conditia statica si zgariata(Alina+Kornell). Pana sa imi dau seama erau tot atatia inauntru cati afara. Au inceput sa se imbulzeasca(eu incepeam sa ma topesc lung). Am vrut sa le fac loc, dar nu mai era. Cazul. Real.

unu din doi

Intensitatea intunericului e de fapt concentrarea a mii de miscari. Nu neaparat ample, nu neaparat. S-au aliniat cel putin 20 de persoane cu tenta masculina si la acelasi semnal s-au apucat sa tarasca prin densitate cate o faptura feminina. Traseul era invatat dinainte, desi nu era acelasi a nicio pereche, nimeni nu uita nimic. Astfel reuseau sa pastreze constanta intensitatea intunericului. Orice pas gresit sau in plus, orice mana ridicata de doua ori mai mult decat un picior, o viteza incarcata cu prea multa lumina stinsa, ar fi modificat tot. Intunericul ar fi devenit mai transparent, ai fi putut incepe sa vezi prin el, in unele locuri ar fi avut mici scapari (gauri/pete) de lumina. Cel mai probabil, abia atunci ar incepe sa ti se faca frica de intuneric. Ar fi forma stricata a intunericului. Cu prima ocazie cand vezi intunericul, incearca sa-l apesi cu degetul, daca iti raspunde si opune rezistenta, coregrafia continua. Daca nu, poti chema preventiv salvarea…cineva nu e bine.

Ce se află într-un pahar interminabil de vin roşu grotesc?

R:Gustul neputinţei
Într-un an uitat cu desăvârşire, o parte din oamenii vinului au căzut adânc şi interminabil.
S-au trezit toţi agăţaţi inegal de rafturile unei biblioteci imense cu rafturi de lamă şi cu o poftă febrilă de ascensiune. Pe măsură ce înaintau rămâneau fără buricele degetelor şi abisul ce-i ameţea căpăta o nuanţă fluidă de roşu-sângeriu. De speriat era faptul că nu puteai distinge nici măcar un sunet-abisul absorbea totul în exact momentul producerii. De aici istoriile sunt diferite. 2500 de oameni au avut ocazia să trăiască câte un moment (nu mai mult) de fericire extremă şi insuportabilă. Abisul nu a scos o vorbă.
Cealaltă parte a oamenilor vinului nu au existat decât la început.

Avem de tatie

Minte gaaaatis! Doamnelor si domnilor, cine mai doreste, cine mai pofteste! Nu-ti ajunge cata ai, iti dam noi si bani nu dai! pe cinstite, acuma, fie, minte imi trebe si mie, dar prefer sa ti-o dau tie! Cat ai stat s-ai cujetat, mintile ti-or cam zburat, am nevoie-n-am nevoie, iara eu am cam plecat si mintea ta s-o cam gatat.
Cine minte azi nu are e lasat cu ochi-n soare!

"Moroiul" de D.R. Popescu-remix neadjectivat

in urma provocarii (care iti lasa gura apa) lansate de Djerzinski...

…Soarele apunea cu un look de Hollywood. Un nor si-a tras un cearceaf peste el din gama de culori Pantone (adjectiv industrial, fara efect estetic-ne-adjectiv) cat mai apropiat de culoarea cerului sperand sa iasa asa si la productie.
Razele dadeau tot timpul cu virgule 33,(3), imprumutand putina culoare de la nori. si cu tot efortul lor, tot dadeau impresia de orice altceva (ratza, mana, panza, cablu- cu bec) numai a raze, nu. Si o pornisera la sanatoasa, ca in fiecare seara cand aveau liber, si de pofta si libertate se umpleau de sine, inaltandu-se, ca sa treaca apoi la alte marimi, peste standardul unei cresteri normale.
“Avem roti si avem raze. Cate doriti?”, zise Sfantu Sebastian unei doamne din piata cu marfuri care oricum nu puteau fi cumparate. Femeia, insa, venea de mult timp in piata din strada Alea Lucrurilor Nevazute. Stia cum se invart “rotile” si intentionat a varsat borcanul din care au inceput sa se prelinga raze peste nori… si in baltzi, unde puteai observa cum ard norii. Toate picturile ce tocmai iesisera din orice expozitie erau acum variante ale aceleasi imagini: uite cum moare un soare…