aerosimth

doar in dimineata aceea a fost asa, lumea toata flutura ca un drapel lasat in urma unei infrangeri victorioase in mijlocul oceanului: "1% speranta pura"-semnat, toate corabiile innecate. cand a deschis ochii, imaginea camerei fluturanda, monitorul calculatorului iradia ca un flutur, scaunele aveau ceva din esenta unui flutur, vizibil mai ales in zona spatarului. Insa el, desi era cel care a filtrat realitatea cu un tub de ochi in forma neuniforma, deja obsesiv, de flutur, nu avea nici macar shifonari transpirate de flutur pe tricoul in care dormea. el era static, iar restul era fluturanda.
trebuia sa iasa din casa pentru a compara fiecare om care trecea pe langa el cu cel care trecea in acelasi timp pe trotuarul celalalt, avea de zambit la cel putin 5 persoane cu ochelari. In tot acest timp avea de compus cantecul zilei pentru radioul local-vital (lucra cu norma intreaga permanenta de cand l-a descoperit si desfacerea contractului insemna si desfacerea chirurgicala a cordului) al carui singur ascultator era. deodata s-a simtit pierdut si euforic in aceasi tractiune progresiva de secunda: azi nu putea face nimic; si afara flutura totul, inclusiv oamenii, de pe ambele trotuare, parea ca toti se vorbisera sa poarte tricouri cu maneci mai largi incat efectul sa fie ca un fluture gigantic la o masa de catifea intr-o cafenea pentru el. parea ca fiecare scara de bloc avea propriul ventilator de aer de exterior (cu montarea la domiciliul vecinului de la parter care nu e niciodata acasa, dar e foarte respectat), pana si strazile fluturau, si aerul devenise solemn ca inainte de declararea unui razboi cand cele doua armate sunt doar la 100 de metrii una fata de cealalta si nu se aude nimic altceva decat bataia steagurilor apretate de sotii. Toti oamenii, in afara de el, aveau o coregrafie ciudata, doi cate doi, foarte apropiati, indiferent de sex.
Dupa o ora de dus-intors intre intrarea magazinului de fractiuni de carne si poarta principala a Institutului de cercetare a nebuniei la cutite a fugit in casa si s-a postat la geam ca pisicile negre pedepsite. s-a prabusit tinandu-se strans de coate: cei de afara aveau toti bratele amputate la aceeasi lungime, de aici venea efectul fluturanda si bataia identica a manecilor de la tricouri care aduceau mai mult a aripi de liliac. dintr-un reflex de autosupravituire macar a amintirlor placute interioare, a inchis ochii. totul a revenit la normal. isi dorise prea mult sa-si recapete vederea de cand cu accidentul cand transportat o cisterna de fluturi congelati. cald si negru. asa e cel mai bine.