Si-a compus o intreaga istorie a pasilor pe care o stia destul de bine pentru cineva care deschisese o carte de istorie la jumate doar pentru a o transforma in parasolar cu strat de protectie istoric. Isi lasa pasii in 3 straturi de persiune asupra asaltului ca poate asa va ramane o parte din ea in asfalt si le va pune piedica celor care vor mai trece pe acolo.
Cel mai mult o interesau cei care mergeau in spatele ei. Isi imagina siruri interminabile, fiecare rand cu culoarea lui, care se miscau in functie de pasii ei, dar nu avea cum sa-i vada. Dar si-a adus aminte de tot felul de teorii pe care le prindea cu ace imense de siguranta de colturile din casa...lumea e prinsa pe pupila celorlalti...si a inceput sa studieze mimica persoanelor ce urmau sa treaca pe langa ea. Astfel isi dadea seama ce culori si dansuri faceau cei din spate. Insa, prea repede, un ras semipreparat s-a dezghetat inoportun si ii stropea calm-uscat pe detinatorii de lumi si le stergea orice mimica. In timp scurtat si convenabil, nimeni nu mai exprima nimic, pentru ca nici fetze nu mai aveau, insa le ramasese pofta de gura si de ochi care reusea sa mentina, pe alocuri, conturul fetei (autofatza). S-a intors sa-si vada dansatorii: buze duble, prea multi ochi urmareau lupta inceputa interminabil dintre doua culori rosu identice ce incercau sa se pateze una pe alta. A trecut mai departe aruncandu-si buzele de rezerva intr-o masina care aparuse acolo doar pentru acest moment. A votka please, make it easy to swallow.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu