better double than nothing

Si-a compus o intreaga istorie a pasilor pe care o stia destul de bine pentru cineva care deschisese o carte de istorie la jumate doar pentru a o transforma in parasolar cu strat de protectie istoric. Isi lasa pasii in 3 straturi de persiune asupra asaltului ca poate asa va ramane o parte din ea in asfalt si le va pune piedica celor care vor mai trece pe acolo.
Cel mai mult o interesau cei care mergeau in spatele ei. Isi imagina siruri interminabile, fiecare rand cu culoarea lui, care se miscau in functie de pasii ei, dar nu avea cum sa-i vada. Dar si-a adus aminte de tot felul de teorii pe care le prindea cu ace imense de siguranta de colturile din casa...lumea e prinsa pe pupila celorlalti...si a inceput sa studieze mimica persoanelor ce urmau sa treaca pe langa ea. Astfel isi dadea seama ce culori si dansuri faceau cei din spate. Insa, prea repede, un ras semipreparat s-a dezghetat inoportun si ii stropea calm-uscat pe detinatorii de lumi si le stergea orice mimica. In timp scurtat si convenabil, nimeni nu mai exprima nimic, pentru ca nici fetze nu mai aveau, insa le ramasese pofta de gura si de ochi care reusea sa mentina, pe alocuri, conturul fetei (autofatza). S-a intors sa-si vada dansatorii: buze duble, prea multi ochi urmareau lupta inceputa interminabil dintre doua culori rosu identice ce incercau sa se pateze una pe alta. A trecut mai departe aruncandu-si buzele de rezerva intr-o masina care aparuse acolo doar pentru acest moment. A votka please, make it easy to swallow.

fade to black

Mi-era groază să ieşim la cafenea ( „Tomorrow/Flawless ”). Şi ieseam des, de fapt, doar atunci ne vedeam (impropriu spus, veţi vedea de ce). Avea plăcerea asta din copilărie, să se abandoneze într-o ceaşcă imensă cu cafea, pentru că doar acolo se simţea cu adevărat liberă- purta întotdeauna pălării de la mama ei (îi plăcea să se certe cu ea seara pentru că atunci mama ei redevenea femeie). Şi mie îmi plăcea!rău! de ea. Cu atât mai mult cu cât o vedeam atât de puţin. Îi învăţasem conturul feţei cu tot cu conturul ceştii imense şi albe de cafea care îi răpea jumătate din algebra feţei. Întâlnirea începea tot timpul cu un compliment pentru ceasul meu cu arcurile ieşite intenţionat în afara cadranului. Nu uita niciodată să remarce. Ne aşezam şi preţ incorect pe câteva secunde credeam că asta va fi cea mai lungă întâlnire a noastră. Chelnerul o ştia de când era mică-eu eram intrusul! În momentul în care chelnerul ridica de la bar privirea ;i o servea spre noi, începeam să apun mai repede şi mai trist decât orice apus scăpat de două ori în mare (apusurile nu sunt niciodată identice)-ştiam ce urmează. Nu mai eram atent la nimic, tânjeam ca o albină „aprinsă” cu ochii sticloşi la văzul unei flori apetisante, după ultima ei cădere tensionată de buze. Apoi se făcea nevăzută. Intra în ceaşcă, cu totul. În astfel de momente imi era greu să le explic doar din priviri celorlalţi clienţi din cafenea că nu sunt genul care să iasă în oraş cu ceşti imense de cafea, dar că azi m-au prins în mijlocul excepţiei.

follow in hollow

A little girl appeared, followed by her mother, followed by Her mother, followed by a car, followed by metal accidents, followed by unseen brunches of purple roses, followed by 3 seconds of all the songs in the world, followed by a chair with no surprises, followed by semi-symbolic clocking-clock-clocks, followed by transparent plexiglas invasion of streets, followed by almost touchble windows to other worlds, followed by air dancers on two-level of air layers, followed by ever falling-to-my-left-birds, followed by side walks of green blotting-paper, followed by blue black ink eyes, followed by smooth shouts wraped around some pillars, followed by fast-forward distructive impressions gathered from every corner, followed by oblique headphoned trees, followed by…
are u following me?!

out offfff cable

life in cable speedology (cineva a aruncat un cablu in posta)

cercuri--cercuri--spirală--spirală--viteză din ce în ce mai mare--accelaraţie continuă--imaginile prind contur circular-două pene ascuţite de pasarea paradisului modificau [divided design experience] forma oricăror obiecte întâlnite în căderea lor mesianică-- all the asian hair style left there with the purpose of volume-- personalitatile de neon se rastesc tot timpul unele la altele neînscrise în programul “lumina se lasă mai greu”--în partea superioară curgeau în zig-zag, notele de plată de la toate dăţile în care tu ai mâncat melci la restaurant (nu-s geniali, dar sunt la casa lor măcar)-- cel mai bine îmi pare că aici poţi arunca cu pungi cu apă şi pungile se unesc în zborul lor, de fiecare dată, mai uman decât mine-- învelişul tunat textil dă uşor-uşor impresia de întindere conectată la ceva--deşi nu există nici un colţ, fiecare uită să cureţe firele de răutate, pătându-se în funcţie de sezon pe marginea pantalonilor sau la gura supărată a gleznei.

am înmuiat cablul şi roata a început să strâmbe din zimţi.
păcat că nu are loc în priză.

sta-feta (70 % mai mult lapte alb-alb...si nu dalb)...excelenta initiativa preluata de la master....sa scriem despre lucrurile pe care ni le dorim si nu le gasim (sau infaptuim) la 4 pasi, 3 canale si 2 treceri (fugare) de pietoni mai incolo...nu credeam ca imi doresc atat de multe lucruri care nu exista (cel putin nu in apropierea mea), but i do, i do...Primul, la care ravnesc de mult timp, nici macar nu e spectaculos sau utopic, din contra...e environment friendly, sa zicem...este vorba despre washing-points..da, ca-n filmele cu actori care incep sa se iubeasca de la o shoseta. totusi, parca am mai adauga ceva: sa fie impartite pe tipuri de muzica: in unele sa se spele pe ritmuri de jazz, in altele sa planga si masinile de spalat de la trip hop sau trip (sia, fiona, don't be afraid), pentru zilele in care esti nervos si vrei sa te descarci spaland salbatic toate bluzele(buzele) pe care, pana atunci, le considereai prea stramte...placebo (incepem cu Bitter end si musai combinam cu Basement Jax- Good luck)...da, am putea spala Bucurestiul de amorf cu muzica de toate trilurile...cred ca voi infiinta la un moment dat...macar una dintre aceste washing-points...o alta discutie e despre zilele speciale pe tipuri de rufe...ca doar nu 'om spala shosetele cu scris impreuna cu fularele cu imprimeuri...

kate mosssssssssssssssst

...be vewy, vewy quiet...i'm hunting....secrets...tocmai am sunat-o pe mama (meniul zilei: supa de captivare a atentiei a fotbalistilor belgieni) si am intrebat-o: " de ce nu ma lasai sa mananc biscuiti inmuiati in apa/ grish=lapte+multi biscuiti bucatiti, pisati, sfaramati, structurat, apasat- masa solida si asimetric de buna la gust?"-cred ca nu am folosit atatea cuvinte cand am intrebat-o...raspunsul a fost atat de rational, de realist...nu ma asteptatm...parea ca a fost gandit dinainte sa ma nasc..." cat ati fost mici, v-am lasat sa mancati biscuiti cat vroiati si cu lapte si cu apa, dar de la 11 ani nu ati mai avut voie..." eu:"de ce?"..mama: "pentru ca v-ati fi ingrasat"...1 biscuite are 6 puncte..zice mama...pucte negre, puncte de zahar p-r-a-f, puncte puncte
azi am adaugat in cutie o cana neagra cu apa si cu multi biscuiti uitai in ea...oricat de inestetic ar fi

love me like...contest

... de vreo 3 ani (bucharest didn't see me commin') de cand acopar cu pasi si ganduri strazile din bucuresti, de cand sunt inspectorul estetic de la metro...de atunci imi doresc sa scot afara urmatoarea povara: mie, metrourile, imi, par, perfecte pentru dansat (pacat ca faithless a facut deja un astfel de videoclip...voiam sa fiu eu prima..bine ca a fost el).... si cel mai tare urasc sa dansez in stil minimal (ori misc din cap doar la curbele mai bruste-sa am acoperire- ori scutur apropae imperceptibil din degetul mare care nu a inteles inca ideea de "life in a shoe")....totul pe , desi as vrea sa si fredonez...imi dau impresia unei furnici imense si tacute, cu ceva lectii de step la activ, dar piciorusul ei a fost tocmit de la inceput pe postul de stalp de musuroi..orice miscare poate duce la distrugerea unui imens regat (oricum efemer), dar faptul ca si eu si regatul suntem imensi, ma opreste sa fac miscari ce ar putea atrage privirile oamenilor mancatori de strudele cu prea mult zahar-praf. in cutia postala pun tempoul acesta imens-lenes, pentru a lasa libera anatomia miscarii...dance for life