marți, 18 septembrie 2007

"Moroiul" de D.R. Popescu-remix neadjectivat

in urma provocarii (care iti lasa gura apa) lansate de Djerzinski...

…Soarele apunea cu un look de Hollywood. Un nor si-a tras un cearceaf peste el din gama de culori Pantone (adjectiv industrial, fara efect estetic-ne-adjectiv) cat mai apropiat de culoarea cerului sperand sa iasa asa si la productie.
Razele dadeau tot timpul cu virgule 33,(3), imprumutand putina culoare de la nori. si cu tot efortul lor, tot dadeau impresia de orice altceva (ratza, mana, panza, cablu- cu bec) numai a raze, nu. Si o pornisera la sanatoasa, ca in fiecare seara cand aveau liber, si de pofta si libertate se umpleau de sine, inaltandu-se, ca sa treaca apoi la alte marimi, peste standardul unei cresteri normale.
“Avem roti si avem raze. Cate doriti?”, zise Sfantu Sebastian unei doamne din piata cu marfuri care oricum nu puteau fi cumparate. Femeia, insa, venea de mult timp in piata din strada Alea Lucrurilor Nevazute. Stia cum se invart “rotile” si intentionat a varsat borcanul din care au inceput sa se prelinga raze peste nori… si in baltzi, unde puteai observa cum ard norii. Toate picturile ce tocmai iesisera din orice expozitie erau acum variante ale aceleasi imagini: uite cum moare un soare…

Un comentariu:

cinesseur spunea...

gizaaaaaaaaaaas craist & holy indes(h)it... :)

I'll be mute till november!