miercuri, 23 iulie 2008

It's a face, not a museum!

Ceva inuman si antifeminin o oprea sa isi transforme fata intr-o piata de larg consum al emotiilor. Constructia im-pielitat fina a fetei era agatata de un scelet metalic si colturos. Toate tentativele de zambet erau absorbite la nivelul doi al intrepatrunderii schelelor metalice faciale. Era o fata deconstruita perfect. O schita perfect coerenta: folosea toate elementele banale ale unei fete: avea pana si ochi frumosi (dar stersi si inexpresivi)pierduti in logica calculului unghiurilor si a mutatiilor irisului.
Exista doar pentru a face in ciuda aerului care se consuma pana se izbea de conturul fetei. Nu avea nimic mai bun de facut decat sa absoarba cat mai multa privire pentru a o face pierduta. Limitatorul de situatie perfect. Practic inexistent, fizic astringent!

Niciun comentariu: