Stiu exact ce culoare avea, cu al cui miros semana. Putea construi in jurul ei o intreaga lume, cu comportamente intregi, cu cafele baute pana la zat (si zatul), cu propozitii terminate, cu manecile egale la toate bluzele, cu cutii de pizza terminate, cu priviri care tineau cu toate degetele, strans, bataile de inima pe fuga, cu vacante traite pana la ultimul cearceaf impersonal de hotel, cu biletele pregatite pentru fiecare zi (speciala sau nu), cu timp indeajuns pentru taceri prevazute, cu miscari nenumarate perfect pentru extaz sau orice interpretare a lui, cu palme promise, cu urlete cazute la timp, cu melodii care sa uneasca pieptul cu oricare ureche de-a lui, cu cartile pe masa, fara dealer, cu segmente congruente intre dintii lor si limba, cu limite controlabile si bine intentionate, cu totul in afara, nu pe langa, ci langa langa langa.
In schimb, tamplele au pazit intotdeauna piciorul scaunului si fata comunica permanent cu pulsul sintetic al mochetei.
Ce chestie si acceleratia gravitationala!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu